Vizitatorii care, luna aceasta, trec pragul Muzeului Civilizației Dacice și Romane (MCDR) din municipiul Deva, pot admira o piesă din angrenajul unui război de țesut. Este vorba despre o spată, prezentată în cadrul tradiționalei acțiuni intitulată „Exponatul lunii”. Piesa a fost așezată într-un spațiu special amenajat la intrarea în Palatul Magna Curia și poate fi admirată până la sfârșitul lunii ianuarie.
Exponatul lunii ianuarie 2019 provine din colecţia de etnografie a Expoziţiei de Istorie Locală şi Etnografie Brad şi prezintă o piesă din angrenajul complicat al războiului de ţesut – spata. Aceasta era compusă dintr-un șir de dinți realizați în lemn de alun, corn sau salcă, fixaţi în două întărituri laterale din lemn de stejar.
Specialiștii de la muzeul din Deva spun că, în gospodăriile ţărăneşti din trecut, războiul de țesut, utilizat de mai multe generaţii, era o piesă nelipsită, un element la fel de important precum vatra de gătit. Bărbatul era cel care confecţiona, pentru soție, primul război de ţesut, la puţin timp după ce se însura. “În literatura de specialitate privind satele specializate în diferite meşteşuguri ţărăneşti este menţionată şi Rişculiţa, localitate din vechiul Zarand, pe valea superioară a Crişului Alb, sat aparţinător comunei Baia de Criş. Acolo, specializarea a atins în secolul trecut un asemenea grad, încât în sat „toată lumea lucra la spete”, iar aria de desfacere a spătarilor rişculiţeni acoperea toate provinciile româneşti şi chiar dincolo de hotare, în Iugoslavia şi Bulgaria. Sezonul vânzării spetelor era între 1 noiembrie şi 1 martie, când femeile terminau cu torsul şi se pregăteau pentru ţesut. Mai plecau şi în restul anului după cum erau nevoiți de lipsuri. Un drum dura două-trei săptămâni. În majoritatea cazurilor avea loc un troc în schimbul spetelor primind fie fire toarse din in, bumbac şi lână, pânză de cânepă şi pănură, piese de port din Maramureş, cartofi din zona Făgăraşului, Sibiului, grâu, porumb, ovăz, săpun de-a lungul Dunării, între Turnu-Severin şi Bucureşti. În alte cazuri, spetele se vindeau în moneda vremii. (…) În Zarand, până în anii ’70, spetele au fost trimise în ţară prin mijlocirea Cooperativei Meşteşugăreşti „Spătarul” din Rişculiţa. Importanţa meşteşugului este subliniată şi prin prezenţa spetei în simbolistica satului, în sigiliul localității fiind reprezentate două femei care poartă în mâini spată şi suveică”, spun reprezentanții MCDR Deva.
Exponatul poate fi vizionat pe tot parcursul lunii ianuarie, de marți până duminică, între orele 09:00 și 16:30.
