Un preot hunedorean a reușit să schimbe viața a 10 copii, ce provin din familii cu o situație materială mai săracă. Părintele Sebastian Vândălac, căci despre el este vorba, le-a oferit micuților speranța unui viitor mult mai bun. El a construit o casă de tip familial, în comuna Pui, în care trăiesc aceste suflete nevinovate și în care au parte de condiții la care înainte puteau doar visa. Nu singur, ci ajutat de primăria localității, dar și de alți oameni de bine care au dat dovadă de foarte multă umanitate și au dorit să se implice cu tot sufletul pentru a contribui la schimbarea destinului acestor copii.

De câteva luni, în comuna Pui, din județul Hunedoara, funcționează o casă de tip familial, plină de veselie și chicotele a zece copii. Sunt opt fetițe și doi băieți care și-au găsit liniștea într-o căsuță cochetă și modernă, ridicată undeva prin centrul localității, și în care primesc toată atenția cuvenită și afecțiunea de care are nevoie orice copil. Au camerele lor, propriile paturi, jucării frumoase și haine curate. Dar, cel mai important au parte de educație, existând un personal care se ocupă îndeaproape de ei, în acest sens. Îi ajută la teme, îi angrenează în tot felul de activități, le pregătesc masa, așteptându-i cu hrană caldă, atunci când se întoc de la grădiniță sau școală. Totul, datorită părintelui Sebastian Vândălac, care a fost părinte paroh în comună până nu demult. El a fost cu inițiativa de a ridica o astfel de casă pentru copilașii sărmani din zonă, după ce, înainte, tot la Pui, a pus bazele unui centru after-school, frecventat de mai mulți copii. S-a gândit mult cum să facă să poată să-i ajute și mai mult pe micuții aflați într-o situație mai grea. Așa i-a venit ideea de a se construi această casă de tip familial. Se întâmpla prin 2015. Intenția sa i-a spus-o și primarului comunei Pui, Victor Stoica, care n-a stat pe gânduri și și-a oferit tot sprijinul pentru acest proiect, punând la dispoziție terenul pe care, în nici doi ani, a fost ridicat imobilul în care trăiesc acum, în condiții excelente, cei 10 copii.

„Mie mi se pare ceva normal”

Fapta părintelui, deosebit de sensibilă, a impresionat pe multă lume. Acestuia i se pare, însă, un lucru firesc. „Mie mi se pare un ceva normal ca un preot să aibă asemenea înclinări și să-i sprijine pe cei care sunt în dificultate. Ideea mi-a venit după ce am înființat acel after – school în comună, unde 25 de copii luau masa, își făceau temele… Am văzut că oamenii vor să ajute și atunci am zis să facem și o casă pentru copii. Oamenii vedeau că Biserica se implică continuu în viața comunității. Nu a fost chiar ușor la început, fiindcă a fost nevoie de multă umblătură, am făcut hârtii peste hârtii, dar am avut tot sprijinul Primăriei comunei Pui, care ne-a ajutat foarte mult, punându-ne la dispoziție și acel teren”, povestește preotul.

Atașați unii de alții

Copiii locuiesc acolo în permanență, fiind acum „sub aripa” părintelui Bogdan Vândălac, dar și a celor cinci persoane angajate special să se ocupe de ei. Dimineața se trezesc și se pregătesc pentru a merge la școală sau grădiniță. Un instructor în educație îi ajută în acest sens. Cât micuții lipsesc, personalul se ocupă de treburile gospodărești, până la prânz, când copiii se întorc acasă. După-amiaza, micii locatari au un program de odihnă și de joacă, după care își fac temele. Seara, când se apropie ora de culcare, nu de puține ori, preotul le citește povești. Între ei și părinte s-a creat o legătură strânsă, mai mult decât de prietenie. Sunt ca și o familie. Adevărată. “Eu unul n-aș mai putea fără ei. Pentru mine sunt ca și copiii mei. Dacă nu îi văd câteva zile, sunt terminat. Sunt niște copii foarte iubitori. Îți dau, pur și simplu, putere. Ceea ce noi am făcut prin acest gest, este, de fapt, un lucru normal pe care trebuie să îl facă Biserica”, mai zice părintele Sebastian Vândălac.

La vară, preotul ar vrea să îi ducă pe copii la mare. Nu știe dacă vor fi posibilități, dar își dorește să le facă această mare bucurie. „N-am mai fost până acum așa de departe, doar în excursii la munte sau în zone mai apropiate. Ne-am dori mult”, a adăugat acesta.

Părintele e hotărât să ducă la bun sfârșit această misiune nobilă pe care și-a asumat-o, aceea de a avea grijă de acești copii până când vor fi „pe picioarele lor”. Ba mai mult, în paralel, are și alte planuri, în scopuri nobile. Împreună cu Episcopia Devei și Hunedoara, ar vrea să deschidă la Deva o casă pentru mame și copii, dar și centre after-school în mai multe cartiere ale orașului, tot pentru copiii sărmani, proiecte pentru care se lucrează intens, în acest moment. Până când se vor materializa și aceste idei, părintele se va ocupa în continuare, cu aceeași strădanie, ca micuților din casa de tip familial din Pui să nu le lipsească nimic.

„Acești copii au un alt mod de viață acum (…) Parcă sunt alții”

Primarul din Pui, Victor Stoica, spune că este un lucru minunat ceea ce s-a putut face pentru acești copii. Administrația locală a comunei sprijină, în continuare, achitând lunar costul tuturor utilităților, dar și a celor necesare cu întreținerea imobilului ce îi găzduiesc pe cei 10 micuți. “Acesta este un proiect de suflet, început prin 2015, cu preotul paroh de atunci, Sebastian Vândălac. El a venit la mine cu această propunere. Noi aveam un teren pe care doream să facem o altă investiție, însă, din cauză că aceea s-a tot tărăgănat, am dat curs inițiativei părintelui. Practic, s-a încheiat un parteneriat între Biserica Ortodoxă, prin Parohia Ortodoxă din Pui, și Consiliul Local al comunei Pui. Am cedat gratuit acel teren, am ajutat și cu construirea. De asemenea, sprijinim și prin plata tuturor utilităților, începând de la lemne de foc, energie electrică, apă, canal, până la întreținerea clădirii. Este un lucru foarte bun ceea ce s-a făcut pentru acești copii necăjiți. Ei au acum un mod de viață mult mai bun. Parcă sunt alții. Mă bucur mult!”