Un bulgar, cel mai înfocat fan al Hunedoarei

Corvinul are suporteri pretutindeni

Petãr Blajov Birciov vrea ca la meciul cu Beiusul, din ultima etapã, sã sãrbãtoreascã promovarea în Liga a II-a

Dacă te-a prins, o dată, „microbul” pentru fotbal, nu mai scapi de el, iar echipa favorită o porţi în suflet oriunde te-ai afla.
Sunt foarte mulţi microbişti, şi fiecare are o echipă de suflet, chiar dacă nu este din localitatea unde domiciliază aceştia.

A fost coleg cu Petcu

Şi Corvinul Hunedoara are mulţi suporteri, dar unul dintre ei este mai deosebit. Petăr Blajov Birciov, căci despre el este vorba, stă acum în Bulgaria, la Gornea Oreahoviţa, dar s-a născut în Hunedoara, în 1957, şi a locuit aici până în 1971. Pe Petraki, aşa cum îi spun apropiaţii, l-am cunoscut  toamna trecută, la manifestarea „Corvinul 90 de ani”, şi am păstrat legătura. Acum este ghid turistic, dar nu a ratat ocazia de a veni la sărbătoarea fotbalului hunedorean. „Părinţii mei erau de loc din partea grecească a Macedoniei. Când s-au ivit probleme politice acolo, mulţi au fost nevoiţi să se refugieze. Unii au ajuns în URSS, alţii în Bulgaria sau Iugoslavia, iar familia mea, ca multe altele, a venit în România. Aici m-am născut eu, la Hunedoara, în 1957. Am fost vecin de palier şi prieten de joacă cu Nelu Petcu şi am şi jucat împreună la piticii şi juniorii Corvinului, până în 1971, când am plecat cu părinţii în Bulgaria. De aici şi dragostea mea pentru Corvinul, dar şi pentru fotbal. Vreme de 25 de ani am antrenat şi eu la echipe de copii. Nu poţi să fii din Hunedoara şi să nu ţii cu Corvinul sau cu echipa oraşului”, îşi începe Petraki povestea.

Alături de echipă, chiar Şi de la distanţă

Nu este prima oară când Petraki trece pe la Hunedoara în ultimii ani. „Ori de câte ori mi se iveşte ocazia, vin la Hunedoara, pentru că aici este pentru mine „acasă”. Aşa am făcut şi în toamnă. Eram cu un grup de turişti, pe care i-am lăsat pentru 24 de ore în Bucureşti, pentru că aranjasem astfel programul să aibă o zi liberă, fără obiective deosebite de vizitat. I-am văzut pe cei de la Corvinul şi în Bulgaria, când aveau trupa aceea mare, la un meci amical, când au jucat cu o selecţionată locală, ce era aproape ca şi echipa naţională, hunedorenii pierzând, atunci, foarte greu. Despre echipă citesc tot timpul, pe Internet, acum mai mult în presa locală, deoarece, la acest nivel la care e acum, Hunedoara nu prea mai e pomenită în ziarele centrale. Ca să fii aproape de echipă, mai ales cu sufletul, poţi fi de oriunde, nu numai din oraş”, mai spune Petraki.

Un vis frumos

Şi Petraki, aşa cum s-a observat, ca şi toţi suporterii Hunedoarei fotbalistice, este convins că locul Corvinului nu este în Liga a III-a, ci mult mai sus. „Admir performanţele celor de la Urziceni, desfiinţaţi, între timp, sau ale echipelor din comune din jurul Bucureştiului ori din alte oraşe mici, dar este păcat că Hunedoara nu este acolo sus, în Liga I. Aştept să văd care va fi desfăşurarea campionatului, pentru a-mi programa o altă vizită în Hunedoara, la ultimul meci, cel de acasă, cu Bihorul Beiuş. Sper ca atunci să sărbătorim, împreună, promovarea. Şi îmi doresc ca la împlinirea a 100 de ani de la înfiinţarea Corvinului să sărbătorim, toţi, şi primul titlu de campioană a echipei din Hunedoara”, îşi doreşte, optimist, Petăr Blajov Birciov, probabil cel mai înfocat fan al Corvinului.

acest articol a vost vizualizat de 186 ori!