O stână momârlănescă, cel mai nou muzeu din Petroşani

Atracţie turistică în Valea Jiului

Traditia cresterii oilor, modul de viatã, accesoriile vestimentare sau cele necesare preparãrii hranei, toate au fost reconstituite în centrul orasului 

Cei care au rămas păstrătorii tradiţiei vechilor daci, veniţi pe meleagurile străbătute de apa celor două Jiuri, momârlanii, au acum o stână-muzeu.

O căsuţă veche ce a servit drept bordei unei familii din munte a fost coborâtă la poale, jos, la Petroşani, în curtea bisericii momârlanilor, Sfânta Varvara  – cea care poartă numele ocrotitoarei minerilor. Aici, tradiţia, obiceiurile şi viaţa grea a oamenilor locului a fost redată aproape perfect într-o arhitectură sărăcăcioasă şi, încă de la poartă, te întrebi cum au putut locui acolo oameni?

Cu caierul de lână, la „capul” patului

Căsuţa-stână a fost cândva sus, în munte, iar cei care au coborât-o au muncit câteva zile la asta. Nu a fost uşor, dar nici greu, mai ales că toată lumea şi-a dorit ca aceasta să ajungă la Petroşani. „Au numerotat fiecare bucată de lemn, au luat-o pe sus, şi de câteva ori s-o îmburdat, dar, cu voia bunului Dumnezeu, am montat-o şi e ca în munte”, spune unul dintre muncitorii care au lucrat la amenajarea locaţiei. Casa e din lemn, cu bârne puternice, rezistente în timp. Are pridvor cu uşiţă şi, ca să ajungi înăuntru, trebuie să te apleci ca înaintea lui Dumnezeu, căci intrarea e joasă. Totul pare rupt din poveşti, iar părintele Octavian Pătraşcu a ţinut să reconstituie inclusiv atmosfera vremurilor trecute.
În cele două încăperi sunt montate câte un pat, un leagăn în care stă acum o păpuşică îmbrăcată în straie momârlăneşti, iar, „la cap” e caierul de lână. Acolo stăteau femeile şi torceau lâna oilor. În cealaltă cămăruţă e o masă acoperită cu o bucată de material brodată, iar din interior nu lipsesc obiectele în care momârlanii îşi preparau hrana; ceaunul de mămăligă şi vasele în care făceau brânza de oi.

În costume populare, lângă oi

Momârlanii au fost mereu oameni gospodari, iar în stâna-muzeu se regăsesc toate obiectele pe care le foloseau ei pentru a-şi creşte oile sus, în munţi. De pe masă nu lipseşte opaiţul pe care îl aprindeau cu seu de oaie, clopul pe care bărbatul îl purta pe cap şi care e făcut din bucăţi de piele tăbăcite, ori dintr-o pănură specială, sfeşnicele pentru lumânări şi fluierul, iar pe pereţi sunt icoane. Scaunele sunt din lemn cioplit, iar fiecare cameră are câte două geamuri, micuţe. Pe jos e pământ bătătorit, pereţii sunt zugrăviţi cu piatră de var, iar pe acoperiş sunt două cruci din lemn.
Tot în muzeul autentic se află şi costumele populare tradiţionale expuse la loc de cinste, aşa cum le ţineau momârlanii, pentru zilele de sărbătoare.
Administraţia de la Petroşani a vrut să pună în valoare locul şi să-l facă cunoscut, pentru a atrage şi turişti. De la bugetul local au fost alocaţi banii pentru amenajarea terenului şi împrejmuirea lui, suma fiind de aproximativ 60.000 de lei. Practic, orice nedeie sau tradiţionalele colinde ale piţărăilor pornesc din curtea stânei-muzeu. Tocmai de aceea, în casă sunt expuse şi steagurile înalte cu care flăcăii din satele de munte vestesc Crăciunul. Împodobite cu panglici, cu tricolor şi ciucuri, pe prăjini lungi, steagurile sunt specifice locului, iar la ele lucrau feciorii care de Crăciun ieşeau călare şi vesteau tuturor minunea Naşterii.
Ciobanii au viaţa lor, singuratici în munţi, cu oile, lupii şi urşii, căci Munţii Parâng ascund tot felul de astfel de vietăţi, iar stâna este adăpostul faţă de toate greutăţile vieţii. Aici, singura alinare a ciobanilor a fost, de sute de ani, cântecul fluierului.

La nedeie, în curtea bisericii

Agapele momârlanilor vin în zilele de după Paşti, când oamenii muntelui sărbătoresc renaşterea naturii. În curtea muzeului, care se află în acelaşi loc cu biserica Sfânta Varvara (foto), se adună sute de oameni. Tradiţia face ca mâncarea să fie preparată în vase moştenite din moşi strămoşi, iar, la agapă toată adunarea serveşte păsat, tocană de oaie şi varză călită. Astfel, stâna –muzeu devine un loc vizitat de către oamenii care vor să păstreze tradiţia, iar străinii care vin în zona Văii Jiului sunt invitaţi să vadă o parte din istoria vie a locului.

Diana Mitrache
redactia@servuspress.ro

acest articol a vost vizualizat de 83 ori!