Mă mir, şi nu prea, că…
…se întâmplă ca, după peste 22 de ani de când România a scăpat de dictatura comunistă, populaţia a ieşit, într-un număr destul de mare, sau de mic, depinde din ce parte priveşti problema, să protesteze, ceva mai mult decât paşnic, împotriva celor aflaţi la guvernare;
…se petrec incidente violente, cel puţin la ora scrierii acestor rânduri, şi să nu se creadă că îmi doresc ca aceste fenomene să extindă, numai în Bucureşti, din fericire;
…Jandarmeria s-a „prins” cu foarte mare întârziere (şi sper că nu este rea voinţă în acest caz, n.a) de cei care sunt principalii vinovaţi de producerea tulburărilor din Capitală;
…partidele din opoziţie au „percutat” destul de târziu la semnalul venit din partea populaţiei, lucru ce s-ar putea, ca pe viitor, să nu le fie de foarte mare folos;
…şi în judeţul Hunedoara, unul cunoscut drept „paşnic” după „lichidarea” mineritului şi siderurgiei, se organizează manifestaţii, fie ele şi destul de plăpânde, împotriva arcului guvernamental;
…ministrul de interne şi ceilalţi şefi de arme din sistem nu şi-au părăsit posturile, fiind total depăşiţi de situaţie;
…premierul nu a avut nicio reacţie mai acătării, în afară de folosirea unei „limbi de lemn”, pentru rezolvarea situaţiei tensionate din ţară, demisia fiind, parcă, un termen total străin celui care ocupă, în Palatul Victoria, biroul pe uşa căruia scrie „Prim ministru”;
…preşedintele în funcţie nu are, la rândul său, nicio luare de poziţie, deşi este primul vizat de protestele miilor de oameni ce s-au adunat în principalele locuri publice ale marilor oraşe din ţară;
…aliaţii principalului partid de guvernămâmt „tac de nu se mai opresc”, deşi sunt complici, de-a dreptul, cu acesta, în proasta gestionare a problemelor ţării şi, implicit, în luarea deciziilor nu doar impopulare, ci şi ineficiente pentru redresarea situaţiei economico – finaciare din ţară;
…posibilitatea unor alegeri parlamentare anticipate, ca să nu spun mai mult, nu este mai mult pusă pe tapet;
…se mai adevereşte, încă o dată, acum într-un context nefericit, vorba care spune că nu vei putea duce niciodată câinele de lângă măcelărie, deoarece patrupedul, în acest caz fiind vorba despre Executiv, nu renunţă la osul oferit, cu dărnicie sau din milostenie, fiind în stare să muşte rău din mâna binefăcătorului, lucru dovedit în prezent, adică masa mare de votanţi, care plăteşte, pe nedrept, incompetenţa clasei politice.
acest articol a vost vizualizat de 126 ori!
Imparte cu altii
Despre autor
Nu sunt comentarii.
Noi comentarii sunt oprite.