„Un teatru trebuie să fie un loc de întâlnire a tuturor formelor de expresie artistică”

Interviu cu regizorul Mc Ranin, director artistic al Teatrului de Artă din Deva

 

Venit la conducerea artistică a Teatrului de Artă din Deva de doar şase luni, maestrul Mc Ranin (foto) a reuşit să clădească, în municipiul reşedinţă a judeţului Hunedoara, o adevărată instituţie de spectacole. Mc Ranin a convins regizori importanţi să i se alăture, aducând în faţa publicului local din Deva calitatea actului artistic, prin premiere de excepţie (care s-au jucat, una după alta, cu sala plină), şi actori mari… Este suficient doar să amintim numele lui Dan Puric, Ilie Gheorghe (laureat UNITER pentru întreaga carieră) sau Laura Vasiliu (Premiată la Cannes). Pentru cei care nu îi cunosc activitatea artistică, regizorul Mc Ranin are un palmares bogat în spate, care îl recomandă un autentic artist. A colaborat cu o multitudine de teatre din ţară şi din străinătate, ca regizor şi scenograf. Îi place teatrul de animaţie şi a avut bucuria să facă un film cu marele filozof român Emil Cioran (în vremea când acesta era încă în viaţă) şi să realizeze filme documentare în Asia şi în Africa. Timp de opt ani, până în 2010, a condus Teatrul „Tony Bulandra” din Târgovişte. Iar din 2011, îl găsim la Teatrul de Artă din Deva, unde a pornit în forţă din nou la drum, de pe o poziţie de pe care se ocupă de actori, de repertoriu şi de publicul care vine la spectacole…

Rep.: Cum aţi ajuns să vă ocupaţi de actul artistic al Teatrului de Artă din Deva?

„În acea perioadă eu lucram în Ungaria, iar pe drum am fost sunat de maestrul Mircea Diaconu. El a fost cel care a sugerat autorităţilor să mă cheme. Mi-a spus să mă văd cu preşedintele Consiliului Judeţean. Am vorbit cu domnul Mircea Moloţ, am scris un proiect şi am convins… Iar acum, iată-mă, ocupând această poziţie. Recunosc că nu fusesem în Deva în viaţa mea. Când am venit aici, teatrul din acest oraş era doar o clădire splendid restaurată, ce aştepta spiritele neobosite ale artiştilor… Cu noii veniţi s-a trezit la viaţă. Teatrul este cadoul cel mai nepreţuit pe care l-au făcut politicienii devenilor…”

Rep.: A fost un început în forţă pentru teatrul devean. Într-un timp atât de scurt, au fost puse în scenă spectacole de referinţă, care au atras publicul local, dovadă că s-au jucat cu sala plină. Cum aţi reuşit să atrageţi atât de mulţi actori mari, dar şi actori tineri foarte talentaţi?

„Intenţia mea a fost, încă de la început, să construiesc un teatru unde publicul să poată urmări toate genurile de spectacole: piese, film, muzică, arte vizuale, coregrafie, toate acestea fiind elaborate pe sistemul unei instituţii de artă care funcţionează pe bază de proiecte. Unii îşi imaginează că un teatru de proiect este un „garaj”. Eu am vrut să aduc în faţa oamenilor doar calitatea, prin regizori mari şi să formez tineri actori. La început am făcut un casting la care am avut 122 de participanţi, majoritatea actori tineri. Trebuie să spun că am ales vreo 16…”

Rep.: Am înţeles că aţi avut o contribuţie la denumirea pe care o poartă în momentul de faţă teatrul din Deva…

„Mă bucură această ultimă denumire.  Ea reflectă imaginea pe care trebuie să o aibă în viitor teatrul. Numele trebuie să reflecte conţinutul, ambiţia…”

Rep.: Ce v-aţi propus să realizaţi în perioada următoare la Teatrul de Artă din Deva?

„Mă interesează mari teme culturale. Până în prezent s-au montat: teatru –dans Frida, Wedekind: Deşteptarea primăverii, Marin Sorescu: Iona,  Georg Staudacher: Doar pentru trei zile, J.C. Carierre: Misterioasa pariziancă. Urmează Shakespeare, Moliere, Sofocle, Aristofan… În general, marea literatură universală. Teatrul trebuie să aducă acest lucru în faţa tinerilor pentru a le completa educaţia. Sperăm să avem o sală studiou profilată numai pe dramaturgia contemporană. Foaierul teatrului să funcţioneze ca o sală permanentă de expoziţie de arta plastica. De asemenea, vom aduce spectacole de balet, muzică clasică, jazz… Un teatru trebuie să fie un loc de întâlnire a tuturor formelor de expresie artistică.”

 

Carte de vizită

Mihai Constantin Ranin a absolvit IATC Bucureşti, la clasa de regie Prof. Mihai Dimiu, în anul 1985. În 1992 şi-a susţinut masteratul în teatrologie la Universitatea Sorbona din Paris, îndrumători fiind George Banu şi Monique Borie. Este doctor în artele spectacolului cu teza „Cenci de Artaud sau Teatrul cruzimii în contemporaneitate” (2004). Între anii 1992 –1999, a fost directorul Companiei „Anamophoses Spectacle” din Paris. A colaborat cu RFI, Muzeul de Artă Modernă din Paris, Eurodisney şi cu multiple teatre din capitala Franţei. Angajat la Teatrul „Radu Stanca” din Sibiu (între anii 1985-1988 şi 1999 –2004), a realizat spectacole „Avatarii Faraonului Tla” după Mihai Eminescu, „Venexiana” după textele renascentiste italiene, „Don Quijote” după Cervantes şi „Miquel de Unamuno”, „Nunta lui Figaro” de Beaumarchais, „Clavigo” de Goethe (în limba germană), „Conu’ Leonida faţă cu reacţiunea” de I.L. Caragiale şi aşa mai departe. A fost lector universitar la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu între anii 1999 –2005. Este iniţiatorul primelor spectacole de teatru monumental stradal şi acvatic din România: „Giordano Bruno”, „Jeane d’ Arc”, „Divina Comedie” de Dante Alighieri şi „Satyricon” după Petronius în deschiderea Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu. Din 2002 şi până în 2010 a fost directorul Teatrului „Tony Bulandra” din Târgovişte, unde a semnat regia mai multor spectacole. Din 2011, îl găsim la Teatrul de Artă din Deva, unde a început în forţă cu spectacole.

 

acest articol a vost vizualizat de 226 ori!