VALERIU BARTOLOMEU ANANIA (1921-2011) preot, poet, prozator, dramaturg şi publicist

ÎN MEMORIAM

 

Rubrică realizată de Ionuţ Isaia Jeican

Valeriu Anania s-a născut în 18 martie 1921 în comuna Glăvile, judeţul Vâlcea.

A urmat şcoala primară în satul natal, apoi şcoala secundară de la Bucureşti. În perioada 1933-1941 a frecventat cursurile Seminarului Teologic Central din Bucureşti. Studiile liceale le-a absolvit în 1943.

Mai apoi, în 1942, s-a călugărit la Mănăstirea Antim din Bucureşti.

Ajunge student la Facultatea de Medicină şi la Conservatorul de Muzică din Cluj în toamna anului 1944. Aici, ca preşedinte al organizaţiei studenţeşti „Petru Maior”, a organizat şi condus greva studenţească cu caracter anticomunist şi antirevizionist. Din cauza organizării acestei greve a fost exmatriculat. Şi-a continuat studiile la Facultatea de Teologie din Bucureşti şi la Academia Andreiană din Sibiu, obţinând licenţa în teologie în anul 1948.

În anul 1958 a fost arestat fiind acuzat de activitate legionară înainte de 23 august 1944. A fost condamnat la 25 de ani de muncă silnică pentru „uneltire contra ordinii sociale”. A fost deţinut la Aiud, în cadrul secţiei „Politici”. În 1964 a fost eliberat.

În anul 1966 a fost trimis de Biserica Ortodoxă Română în Statele Unite ale Americii, unde a îndeplinit mai multe funcţii în cadrul Arhiepiscopiei Ortodoxe Române.

După reîntoarcerea în ţară a ocupat funcţia de director al Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române. În anul 1982 se retrage la Mănăstirea Văratec, pentru a se dedica scrisului. În 1993 a fost ales arhiepiscop al Vadului, Feleacului şi Clujului. Din anul 2006 a fost ridicat la rangul de mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului.

Debutul în literatură s-a materializat încă de când era pe băncile şcolii, în 1936, publicând  la revista „Vremea”, apoi la revista „Dacia Rediviva”.

Ca poet, a avut o neobosită activitate. Amintim volumele de poezii „Geneze” (1971), „Istorii agrippine” (1976), „File de acatist” (1981), „Anamneze” (1984), „Imn Eminescului în nouăsprezece cânturi” (1992).

La acestea se mai adaugă volumele de proză şi eseuri „Greul Pământului” (1982), „Rotonda plopilor aprinşi” (1983) şi altele.

Valeriu Anania a debutat în genul dramatic la vârsta de 16 ani, cu scenariul radiofonic „Jocul fulgilor“ ce a fost prezentat la postul de radio Bucureşti în 1938, iar după adaptarea pentru scenă a fost reprezentat la Opera Naţională Română din Bucureşti, în 1939. Tot în 1939, pe scena Teatrului Ligii Culturale, i s-a jucat piesa în versuri „La furcărie“. Sunt de menţionat operele literare „Mioriţa” (1966), „Meşterul Manole” (1968), „Du-te vreme, vino, vreme!” (1969). Acestea au fost puse în scenă de o serie de teatre de seamă ale ţării.

În anul 1978 devine membru al Uniunii Scriitorilor din România.

În anul 1982 a obţinut Premiul pentru Dramaturgie al Uniunii Scriitorilor din România.

Valeriu Anania a fost Membru de onoare al Senatului Universităţii de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu” din Cluj-Napoca (1993), Senator de onoare şi membru al Senatului Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca (1996).

Anania a primit numeroase premii pentru prestigioasa activitate printer care amintim: premiul „Cartea anului”,(1996), Marele Premiu pentru poezie al Festivalului internaţional de poezie „Lucian Blaga” (1999), Ordinul Naţional „Pentru Merit” în grad de Mare Cruce – prin Decret Prezidenţial (2000), Premiul „Opera Omnia” al Uniunii Scriitorilor (2001). De asemenea, Valeriu Anania a fost Doctor Honoris Causa al Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca şi al Universităţii de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu” din Cluj-Napoca (2001).

Începând cu data de 22 noiembrie 2010 a fost membru de onoare al Academiei Române.

acest articol a vost vizualizat de 40 ori!