Valentine′s Day - controversată, dar sărbătorită
De „Valentine′s Day”, amorezii fac tot posibilul ca această zi să se transforme într-un moment memorabil. În epoca modernă, ziua de 14 februarie, s-a transformat în Ziua Îndrăgostiţilor - Valentine′s Day, şi din raţiuni comerciale s-a accentuat sărbătorirea ei, ceea ce a făcut-o celebră la început în Statele Unite, mai apoi şi în Europa. La noi, Valentine′s Day a fost importată după anul 1990. Copiată de peste ocean, în fiecare an, la mijlocul lunii februarie, toată suflarea românească se pregăteşte de marea zi a îndrăgostiţilor.
Patronul îndrăgostiţilor de pretutindeni, Sfântul Valentin a fost aprig controversat de conservatori. Sărbătoarea stârneşte dispute şi acum. Tradiţionaliştii se mândresc cu Dragobetele criticând aspru sărbătoarea importată de la americani. O mare exagerare vine din partea comercianţilor, care sub umbrela protectoare a Sfântului Valentin, se întrec în oferte care mai de care mai pompoase şi cât mai piperate cu putinţă. De la sejururi romantice până la avalanşa de kitsch-uri ce abundă rafturile magazinelor.
Misteriosul Valentin
Cine a fost însă acest Sfânt Valentin şi care sunt originile acestei sărbători? Există mai multe versiuni ale acestei istorioare, care îmbinate au născut o legendă: cea a Sfântului Valentin. Se spune că Valentin a fost un preot roman martirizat în timpul persecuţiei lui Claudius în anii 269-270 d.Hr. Tânăr fiind, îi ajuta pe creştini în vremurile persecuţiei. El a fost prins şi băgat în închisoare, unde a devenit un propovăduitor. Tocmai de aceea a fost condamnat la moarte la data de 14 februarie 269. În timpul cât a stat în închisoare el trimitea mesaje de îmbărbătare prietenilor spunându-le „Amintiţi-vă de Valentin” şi „Vă iubesc”. O altă variantă ne spune că Valentin a fost un preot care căsătorea cuplurile în secret, împotriva legii date de Împăratul Claudius care interzisese căsătoria. Şi în această poveste el a fost dus la închisoare deoarece refuzase să treacă la credinţa în zeii păgâni. În închisoare, el se împrieteneşte cu fiica temnicerului pe care o convinge să creadă în Dumnezeu. În ziua execuţiei sale,14 februarie 269,Valentin scrie o scrisoare de dragoste fetei temnicerului, pe care nu o semnează.
Fără Valentina nu se poate
Un lucru cert, rămâne totuşi faptul că a existat un preot cu numele de Valentin care a fost executat pentru credinţa sa în Dumnezeu. Ziua de 14 februarie a rămas o zi specială în care este sărbătorit Sfântul Valentin. Aceasta se întâmpla cu o zi înainte de festivalul păgân în care se sărbătorea dragostea. În 496, Papa Gelasius schimba Lupercalia de la 15 la 14 februarie în încercarea sa de a stopa această sărbătoare păgână. Biserica înţelege că nu este nimic rău în a sărbători dragostea, ci doar elementele păgâne care aduceau o insultă la adresa divinităţii. Lupercalia s-a sărbătorit în continuare, dar aceasta a rămas marcată ca ziua Sfântului Valentin. Astfel, Valentin a început să fie cunoscut ca fiind protectorul îndrăgostiţilor. Când avea loc Lupercalia, sărbătoarea păgână, se obişnuia să se scrie numele tuturor fetelor nemăritate, care apoi se introduceau într-o cutie. Fiecare bărbat extrăgea câte un astfel de bileţel, iar fata aleasă devenea iubita lui pentru un an întreg. O practică similară a prins contur începând cu secolul al XIV-lea. În ziua de 14 februarie fiecare băiat alegea o fată care-i devenea iubită pentru o zi. Aceasta se făcea pentru a corespunde cu credinţa că împerecherea păsărilor (simbolul primăverii) are loc de ziua Sfântului Valentin. Tradiţia spune că dacă găseşti o mănuşă în ziua de Sfântul Valentin stăpânul ei va fi alesul tău; dacă sufli într-o păpădie vei avea atâţia copii câte seminţe rămân pe ea; primul nume de bărbat auzit în această zi, va fi numele bărbatului tău; te vei căsători cu un bărbat sărac, şi vei fi fericită dacă va zbura o vrabie deasupra ta şi te vei căsători cu un bărbat bogat dacă vei vedea un sticlete.
Valentine′ s Day versus Dragobetele
Dragobetele, fiul Dochiei, numit şi Cap de primăvara, Ziua îndrăgostiţilor, sau Logodnicul păsărilor se sărbătoreşte pe 24 februarie, zi considerată începutul primăverii, ce aduce renaşterea naturii. Poate de aceea, spre deosebire de blajinul Sfânt Valentin, Dragobetele este perceput de-a lungul tradiţiei ca un bărbat chipeş, plin de viaţă şi năvalnic. Povestea lui e veche de pe vremea dacilor, când el reprezenta divinitatea mitologică similară cu Eros sau Cupidon şi oficia în cer nunta tuturor animalelor. De-a lungul anilor, românii au transformat Dragobetele în protectorul iubirii, tradiţia s-a extins şi la oameni, astfel se spune că băieţii şi fetele se întâlneau în această zi pentru ca iubirea lor să ţină tot anul. Odinioară, satele răsunau de zicala: Dragobetele sărută fetele. Obiceiul era ca tinerii satelor, îmbrăcaţi de sărbătoare, să se întâlnească dimineaţa, în faţa bisericii şi să plece cântând către pădure sau lunci în căutarea florilor de primăvară. La prânz, fetele plecau spre sat în fugă, urmărite îndeaproape de băieţi. Când băiatul era acceptat de fată, aceasta se lăsa prinsă şi sărutată în văzul tuturor. Gestul avea semnificaţia unei logodne, care mai târziu se putea transforma în logodna adevărată. Obiceiul se numea zburătorit. După-amiaza avea loc petrecerea. Se spunea că tinerii care nu petrec de Dragobete nu-şi vor găsi perechea tot restul anului. Femeile îşi doreau să atingă un bărbat din alt sat pentru a fi drăgăstoase tot anul. Fără a fi o sărbătoare religioasă în această zi oamenii nu munceau pentru a nu fi pedepsiţi de zeu şi pentru a avea un an îmbelşugat, dar aveau mare grijă de animalele şi păsările din ogradă; nu aveai voie să sacrifici nicio vietate în ziua de Dragobete. Sărbătoarea Dragobetelui, Ziua îndrăgostiţilor românească, pierdută în timp, a fost şi ea „resuscitată” în ultimii ani ca o reacţie la pătrunderea insistentă a Zilei îndrăgostiţilor - varianta de import.
